
Comuna Manastirea Humorului este situată geografic la intersecţia coordonatei de 47°32, latitudine nordică cu cea de 25°54, longitudine estică, în nord-estul ţării, în cadrul judetului Suceava, pe valea pârâului Humor si are in componența trei sate: Manastirea Humorului, Plesa si Poiana Micului. Se întinde pe o suprafaţă de 9628 ha, din care 7653 ha sunt ocupate cu păduri.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mănăstirea Humorului se ridică la 3.233 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.582 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români, cu o minoritate de polonezi (19,3%) și una de germani (1,0%).
Din punct de vedere al asezarii administrative comuna se invecineaza, la nord si nord-est cu comunele Suceviva si Marginea, la est cu orasul Solca, comunele Cacica si Pârtestii de jos, la sud cu orasul Gura-Humorului, la sudest cu Frasin, iar la vest cu Vama si Frumosu. Ea este situata, la o distanta de 14 km de orasul Solca, 5 km de Gura Humorului si la 42 km distanța de municipiul Suceava.
Cu un relief caracterizat de coline usor accesibile, împadurite în marea lor majoritate comuna Manastirea Humorului este una dintre unitațile administrative cele mai vechi atestate pe teritoriul județului Suceava. Se poate menționa ca unele dintre aceste coline sunt locuri istorice cunoscute si pomenite in documentele medievale, precum Culmea Dobrin, Culmea Triscior, Vârful Poiana Marului, Bobeica, Ragoaza, Maghernița, Toaca, Plesa, sau Dobrin, unele dintre acestea inca de pe la 1415.
Denumirea de Humor semnifica “apa repede” si dateaza dintr-o epoca indepartata, când (legendele locale si toponimia din zona) s-a inregistrat aici prezența tatarilor (in contextual marii invazii tatare de la 1241).
Cea mai veche mențiune documentara dateaza din anul 1415, aprilie 13, când voievodul Alexandru cel Bun daruia mănastirii de la Humor, ctitoria lui Ion Vornic, între altele si “silistea lui Dobrin”. Mănastirea a fost construita în apropierea unui schit mai vechi din lemn care a fost probabil darâmat dupa edificarea acesteia. Manastirea veche a Humorului a fost si ea distrusa in secolul al XVI-lea, o mențiune documentara precizând ca “pe la anul 1527 a fost aceasta biserica distrusa de catre tatari”.
La 1530 a fost sfințit noul locas de cult cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitoria logofatului Toader Bubuiog si a soției sale Anastasia, in timpul domnitorului Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. Manastirea Humor a fost pictata de catre zugravul curtii domnesti, Toma de la Suceava si este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. În timpul voievodului Vasile Lupu, Manastirea Humorului a fost inconjurata cu un zid de piatra si s-a ridicat un turn de aparare (la 1641), turn pastrat pâna in zilele noastre.
Dupa ocuparea Bucovinei, secularizarea averilor mănastiresti in anul 1786 a determinat plecarea calugarilor de la mănastirea Humor, chiliile au fost transformate în birouri pentru autoritațile austriece iar anexele în brutarie pentru trupele austriece dislocate în zona. Teritoriul Mânastirei Humorului a fost si el colonizat cu svabi si slovaci la Poiana Micului, iar Plesa cu polonezi si slovaci. Satul Plesa a fost înființat în anul 1835, iar Poiana Micului in 1842.
Profilul dominant al localitații este axat pe activitați aferente domeniilor primare, secundare si terțiare respectiv activitați agricole, indutria prelucratoare a lemnului, ateliere mestesugaresti si servicii turistice sub forma agroturismului, turismului rural si a turismului de itinerariu. Ponderea între aceste activitați este relativ egala.